Desi de multe ori cand folosim si auzim aceasta expresie, ne gandim automat la copiii care abia invata sa mearga, pe intregul parcurs al vietii constatam ca trebuie sa reinvatam sa facem primii pasi, indiferent daca este vorba despre primii pasi intr-o relatie, primii pasi la scoala, la facultate, sau, cum este cazul de fata, primii pasi in profesie.
Ca majoritatea tinerilor studenti, primul loc de munca a fost unul experimental. A fost o adevarata loterie, la care ne-am incercat norocul (dar despre ce am facut, cat timp, si cat de bine, vom discuta in curand).Nu vom spune ca psihologia clinica, axata pe terapia copilului cu diferite tulburari, a fost visul nostru de-o viata, pentru ca am minti- eventual, ca sa glumim putin, ne visam direct doctor honoris causa in psihologie inca din anul II de facultate. In schimb, putem spune ca am dorit sa stim ce este si cum se practica adevarata psihologie, sa gustam din farmecul si misterul acestei stiinte, iar intamplarea a facut ca… primii pasi in aceasta profesie sa ii facem alaturi de copii. Ei au fost cei care ne-au invatat si ne-au demonstrat ca alegera acestei profesii a fost una fericita, si ne-au deschis ochii la cate posibilitati de optimizare a vietii exista daca principiile si metodele psihologice sunt adaptate si croite dupa nevoile persoanei. Impreuna cu ei, am facut primii pasi nesiguri in aceasta meserie, la inceput mai de-abusilea, dupa aceea prinzand din ce in ce mai mult curaj, pana cand, sa consideram ca atat cat am invatat pana acum, merita impartasit.
Inca din momentul in care am hotarat sa cream acest spatiu, ne-am dorit ca el sa ne reprezinte, ne-am dorit sa devina o extensie virtuala a personalitatii noastre, si tocmai din acest motiv, va fi un loc putin diferit de cele pe care le cunoasteti si care sunt dedicate terapiei cu copiii cu dizabilitati.
Vom incerca sa strangem in paginile acestui site in primul rand experianta noastra personala legata de lucrul cu copiii, si nu ne vom limita la a insira teoriile si punctele de vedere stiintifice, deoarece pentru acestea exista o sumedenie de alte siteuri specializate, care va pot oferi informatii pertinente si complexe. Nu, ne-am dori sa redam in cateva randuri episoade din procesul si metodele terapeutice pe care le-am implementat, exprimandu-ne viziunea proprie, subiectiva, desprinsa din activitatea practica, dincolo de teoretizari, intrucat, asa cum am invatat inca din primii ani de facultate si asa cum mai apoi ne-a fost confirmat de munca efectiva, sistemele terapeutice, impreuna cu teoriile, tehnicile si metodele ce stau la baza lor, sunt eficiente cata vreme ele sunt adaptate la persoana.
Vom discuta despre multe aspecte ale terapiei copilului cu diferite dizabilitati, acoperind plaja de tulburari cu care ne-am intalnit pana acum, cu care am lucrat, si cu care am avut diferite rezultate, printre care, vom aborda si teme mai putin mediatizate, ce tin de personalitatea terapeutului, relatia dintre copil si terapeut si importanta ei, despre mediul de lucru, relatia cu parintii, si multe multe alte elemente interesante si foarte importante, ce fac o terapie sa functioneze cu adevarat. Ne vom concentra atat asupra rezultatelor pozitive, cat si asupra micilor greseli din care am invatat enorm, si asta tocmai deoarece credem cu adevarat ca numai profitand din plin si total de intreaga experienta, valorificandu-i pana si partile mai putin fericite, vom reusi cu adevarat sa evoluam- atat terapeuti, cat si parinti sau persoane ce doresc sa inteleaga si sa invete cate ceva despre a fi impreuna cu un copil cu probleme.
Nu in ultimul rand, pentru ca acesta este si titlul siteului, vom discuta despre diferite solutii si idei pe care le putem pune in practica in terapia cu copilul, vom discuta despre cum se realizeaza corect evaluarile, despre cat de importante sunt planurile terapeutice personalizate, dincolo de aplicarea sterila si monotona a unei anumite terapii.
Si, din moment ce am spus ca acest site ne va reprezenta, nu vor lipsi micile momente de relaxare, in care vom incerca sa ne destindem putin, abordand subiecte de un interes mai larg, menite sa descreteasca fruntile, si sa ne faca sa nu uitam ca, pentru ca fi de ajutor unui copil cu anumite dificultati, trebuie ca noi sa fim puternici, si sa fim capabili sa ne pastram speranta, chiar daca in limite realiste, si optimismul.
Dupa aceasta mica-lunga introducere, in care am lasat sa curga fluxul de idei si ganduri, poate mai putin coerent decat ar fi fost cazul, ne vom prezenta, vom face cunostinta, asa cum se cuvine, si apoi vom porni impreuna in aceasta calatorie. Ne dorim o comunicare deschisa, din care sa beneficiem la maxim, sa invatam, sa ne dezvoltam, astfel incat, la randul nostru, sa putem asista dezvoltarea copiilor ce au nevoie de noi.
