Psihosomatica, luata in sine, trateaza relatia care exista intre procesele si functiile somatice, pe de o parte si procesele si functiile psihice, pe de alta parte. Psihosomatica clinica, domeniu al patologiei generale, dar si al psihopatologiei, studiaza relatia de cauzalitate sau de succesiune generativa dintre manifestarile patologice de ordin psihologic si manifestarile patologice de ordin somatic.
Cu alte cuvinte, obiectul psihosomaticii il constituie identificarea, delimitarea si studierea categoriilor de boli somatice determinate psihologic, ca o reactie inadaptata a individului fata de mediul extern sau fata de el insusi. Preocuparile psihosomaticii moderne sunt destul de numeroase si includ, printre altele, urmatoarele probleme:
- stabilirea rolului sau ponderii factorilor de ordin psihologic in bolile somatice;
- specificitatea reactiei anumitor organe la anumite tipuri de stres sau existenta unei legaturi specifice intre un anumit tip de stres si anumite simptome somatice;
- identificarea mecanismelor de transpunere a tulburarilor psihice in tulburari somatice (cu alte cuvinte, identificarea mecanismelor conversiei somatice);
- tipurile de personalitate predispuse pentru a dezvolta afectiuni sau boli psihosomatice;
- monitorizarea evolutiilor similare in cazul tulburarilor psihosomatice pentru un numar mai mare de bolnavi, sub influenta unor factori stresori similari;
- reversibilitatea sau ireversibilitatea tulburarilor psihosomatice.
In legatura cu problema specificitatii determinarii afectiunilor psihosomatice, în medicina psihosomatică, etiologia este reprezentată de două teorii:
- Teoria specificităţii – ce postulează existenţa unor tipuri de stres sau a unor tipuri de personalitate specifice pentru fiecare boală psihosomatică
- Teoria nespecificitatii – orice stres prelungit este capabil de a cauza modificări fiziologice care pot evolua într-o tulburare somatică. Fiecare persoană are un organ de şoc, vulnerabil genetic la stres: unii sunt reactori cardiaci, alţii gastrici, alţii tegumentari. Persoanele cronic anxioase sau depresive sunt mai vulnerabile la boli somatice sau psihosomatice.
